S-au strâns deja ani, și nu puțini la număr, de când proiectul de voluntariat “Dăruind vei dobândi” se desfășoară în colegiul nostru, în luna decembrie.

Titlul proiectului e semn al inspirației pe care cartea lui N. Steinhardt a avut-o, în tot acest răstimp, asupra noastră, elevi și profesori deopotrivă. Pledoaria celebrului monarh de la Rohia, despre dăruirea lui “a avea” pentru dobândirea lui “a fi”, a devenit crezul tuturor celor implicați în proiect, putându-se vorbi despre o comunitate deschisă înspre noi generații de elevi (clasele a IX-a). Cum este firesc, un proiect bun e ca o piatră de hotar, un reper care spune un adevăr despre reprezentările noastre culturale, referitoare la specificul lui decembrie. Nu atât repetabilitatea unui proiect este garantul valorii sale, cât forța mortice care iradiază din ideea-concept ce-și găsește expresia subtilă în nonpersonalul “dăruind”, ca acțiune continuă, în relație cu viitorul personalizat al unui “tu” generic, subînțeles în verbul “vei dobândi”.
Vibrația verbului din urmă este măsura creșterii, a evoluției înspre sau către bine pe care viitorul îl desemnează ca posibilitate. Speranța în binele omului și al lumii din care face parte, este, poate, vectorul continuității proiectului. Este legitimarea sa ca tradiție.
De ce (în) decembrie? Pentru că este cel de-al doisprezecelea Fiu al Anului. Dacă vei vrea să-i simți făptura, nu-l vei (re)găsi decât în zăpezile de odinioară.
Dacă vei vrea să-l strigi, spune-i numele lui cel vechi, Andrea, și pe dată o să-ți răsară înaintea ochilor năluca peregrinului Sfânt Andrei. Dar de vei vrea să-l vezi acum la chip, vino să fii cu noi în tot ce o să facem, în clase, holuri, ori tainice unghere. La început ar fi de-ajuns doar o privire către calendar. Zile și munci atârnă greu pe ultima sa filă. Sunt teste, teze, simulări și încă nu e totul. Vrednici să fim, și-o să ajungem unde ne dorim: la sărbătoarea Crăciunului pe care o vestim.
Faptele noastre poartă câte-un nume ce spune viu tot ceea ce trăim:
– Cea mai frumoasă clasă
– Bazar de Crăciun
– Cutia de pantofi/ Shoebox
– Colind la bradul de Crăciun
Timpul are cu noi nesfârșită răbdare și le vom (de)săvârși pe toate acestea înainte ca Ultimul Fiu să plece în depărtare, pentru ca cel Dintâi să vină să primenească Anul.

Publică un comentariu

Comentariu