Hermann Oberth, savantul sibian cu origini săsești, a plecat de la romanele lui Jules Verne, dar destinul avea să-l ducă alături de Hitler, în cel de-Al Doilea Război Mondial, apoi la Nasa.
Sibianul a contribuit la crearea rachetei V-2, alături de montorul său, Wernher von Braun. Cei doi au ajutat NASA pentru realizarea programele americane spațiale, printre care Misiunea Apollo 11.
Savantul cu teze fanteziste, ale cărui schiţe sunt parte a arhivelor KGB Hermann Julius Oberth s-a născut pe 25 iunie 1894, la Sibiu, în Transilvania, într-o familie de saşi. Tatăl său, dr. Julius Oberth, era un renumit medic chirurg, iar mama, Valerie, era fiica poetului, gânditorului şi medicului sas Friedrich Krasser.
Pe când Hermann avea doar doi ani, familia Oberth s-a mutat la Sighişoara, unde tatăl a fost numit director al spitalului din localitate. A urmat şcoala primară şi gimnaziul „Teutsch“ (azi Liceul Teoretic Josef Haltrich) – cunoscut drept „Şcoala din Deal“, în Sighişoara. Aventura sa spre spaţiu a început cu lecturile captivante ale lui Jules Verne, „Călătorie în jurul Lunii“ şi „De la Pământ la Lună“, după cum avea să recunoască într-un interviu acordat postului de radio „Vocea Americii“: „Când aveam 11 ani, am citit cartea lui Jules Verne, «Călătorie în jurul Lunii».
Eram fascinant, dar în curând mi-am dat seama că ar fi imposibil de realizat cu ajutorul unui proiectil, aşa cum o descria Jules Verne. Şi astfel am început să speculez cum ar deveni posibil“. La vremea respectivă, rachetele nu puteau ajunge mai departe de şapte kilometri. S-a apucat să calculeze şi a realizat că afirmaţiile lui Jules Verne nu sunt susţinute de legile fizicii. L-a descoperit pe Jules Verne în timp ce era tratat de scarlatină, în Italia, relatează adevărul.ro
„Carnetul cu invenţii“ şi bunicul vizionar
Marea sa pasiune pentru aerodinamică şi fizică, născută în copilărie, i-a fost inspirată de mentori precum: Galilei, Newton sau Darwin. Dar cel mai important a fost chiar mama sa care citise mult despre ştiinţele naturii şi despre tehnică.
„Ea mi-a cumpărat toate romanele lui Jules Verne pe care le-a citit împreună cu mine. M-a mirat întotdeauna că avea o memorie extraordinară, cred că am moştenit-o… Tata studiase medicina la Viena unde primise un post de profesor, dar a ales să se întoarcă acasă, pentru că ştia că este o lipsă mare de medici. A ajuns la spitalul din Sighişoara pe care l-a făcut celebru şi unde veneau pacienţi din toate regiunile“, avea să povestească mândru Hermann Oberth.
Mama a fost cea care i-a povestit cum au luat naştere soarele şi planetele, ce este norul primar sau jocul de forţe şi cea care i-a dăruit primul „carnet de invenţii“.
Despre ştiinţă a aflat însă cele mai multe lucruri şi de la bunicul matern. „Am avut norocul să provin dintr-o familie erudită. De aceea cred că l-am împărţit pe Kant cu bunicul meu fără probleme. El aplica legea morală în mine, iar eu visam la cerul înstelat“.
Este acelaşi bunic care s-a dovedit vizionar, o calitate pe care avea şi el să o moştenească. Aflase că la o discuţie cu prietenii, în 1869, ar fi spus că peste 100 de ani oamenii vor debarca pe lună. Şi fix un secol mai târziu, profeţia s-a împlinit în 1969, prin misiunea rachetei americane Apollo 11. Hermann Oberth avea să recunoască faptul că de când a aflat această poveste de la mama sa nu a mai avut linişte, dar şi că cele mai grozave idei pe care le-a avut i-au venit în Sighişoara de unde a plecat în lume convins că nu este nimic imposibil, trebuie doar descoperite mijloacele.
„Profesorul Oberth a fost atât profet, cât şi savant“
În 1969 s-a întors în America, pentru ceremonia de lansare a lui Apollo 11, fiind prezent în tribuna personalităţilor. A recunoscut public cu această ocazie: „Sunt foarte bucuros că tot ce am prevăzut în prima mea carte, «Racheta spre spaţiile planetare», s-a adeverit pas cu pas“. Şi discipolul său, Wernher von Braun, prevestise marea realizare din 1969 cu mult timp înainte, menţionând în acest sens pe savantul român: „Momentul dramatic în care omul va pune pentru prima dată piciorul pe un alt corp ceresc va reprezenta un nou punct culminant în istoria omenirii, un punct culminant ale cărui fundamente şi premize le-a creat Hermann Oberth“.
Tot Wernher von Braun spunea despre savantul român că este un profet: „Orice idee mare necesită un profet care are sarcina de a deschide calea pentru recunoaşterea şi traducerea ei în viaţă. Fiecare descoperire ştiinţifică are nevoie de un savant în măsură să formuleze bazele şi condiţiile pentru realizarea ei şi posibilităţile de aplicare.
Profesorul Oberth a fost atât profet cât şi savant, cu geniala sa putere creatoare, a creat fundamentul unei noi industrii puternice“. De altfel, şi savantul român se minuna cum de atât de târziu s-a recunoscut că este un vizionar: „Mă mir nu în privinţa realităţii, cât în privinţa faptului că nu mi s-a dat crezare timp de 40 de ani!“.
Schiţe pentru Star Trek
Şi cinematografia mondială a fost marcată de personalitatea lui Hermann Oberth. În 1928 a lucrat pe post de consultant ştiinţific la pelicula „Femeie în Lună“ pentru studiourile Universum Film AG din Berlin. Cu această ocazie, a construit în atelierele UFA o rachetă adevărată, care a contribuit la succesul internaţional al filmului, dar şi la popularizarea rachetelor. A construit o rachetă ca eveniment publicitar chiar înainte de premiera filmului şi a proiectat de asemenea şi modelul „Friede“, principala rachetă portretizată în film. În onoarea sa, navetele spaţiale din „Star Trek III – The Search of Spock“ sunt concepute după schiţele savantului român şi chiar s-a introdus în film o navetă spaţială din clasa Oberth întâlnită mai apoi şi în serialul „Star Trek – The Next Generation“.
