Economia României se confruntă cu o perioadă de reașezare structurală profundă, iar datele din primul trimestru al anului 2026 indică o volatilitate crescută în sectorul antreprenorial. Un blocaj de plată acumulat de-a lungul anilor a ajuns acum la companiile care susțineau funcționarea economiei, afectând în special agricultura, construcțiile și transporturile, dar și firme mari cu ecosisteme întregi de furnizori și creditori.
Potrivit unei analize realizate de Adevărul pe baza datelor Sierra Quadrant, trimestrul al doilea din 2026 va evidenția dimensiunea reală a crizei. În primele trei luni ale anului, numărul companiilor intrate în incapacitate de plată a crescut semnificativ, reflectând presiunea generată de costurile ridicate ale finanțării și contracția consumului pe segmente-cheie. Domeniile tradițional vulnerabile, precum construcțiile, comerțul cu amănuntul și transporturile, continuă să domine topul procedurilor deschise la tribunalele comerciale. Îngrijorător este faptul că presiunea economică a ajuns și la companii mari, cu sute de angajați și afaceri de zeci de milioane de euro.
Fenomenul s-a intensificat vizibil începând din luna martie, când 40% din insolvențele trimestrului au fost înregistrate, sugerând o accelerare a presiunii care va continua și în trimestrul al doilea. În agricultură, rata insolvențelor aproape s-a dublat într-un singur an, din cauza efectelor climatice severe din 2024, costurilor ridicate de finanțare și perturbărilor din lanțurile globale de aprovizionare. Fermele și companiile agricole au fost afectate de recolte compromise, credite scumpite și contracte de export instabile, iar perspectivele pentru 2026 nu sunt optimiste.
Analiza arată că insolvențele din 2026 nu sunt doar rezultatul unor probleme structurale, ci reflectă un blocaj financiar care s-a rostogolit prin economie și a ajuns la actorii cheie ai acesteia. Plățile întârziate și dificultățile în efectuarea lor afectează lanțurile economice, iar creditul comercial, principalul mod de finanțare în România, este de peste trei ori mai mare decât creditul bancar, amplificând efectele blocajelor.
Sistemul bancar se confruntă cu o dilemă majoră: apetitul pentru executări silite imediate blochează șansele de redresare ale companiilor și reduce valoarea activelor recuperabile. Reglementările europene privind provizioanele determină băncile să opteze adesea pentru lichidări rapide, deși restructurarea preventivă ar putea aduce beneficii financiare superioare pe termen lung. Concordatul preventiv este adesea accesat prea târziu, când activele și valoarea companiilor s-au erodat deja, iar presiunea bancară timpurie limitează spațiul de manevră al debitorilor.
Expertul Ovidiu Neacșu subliniază că există companii fără piață sau model de business viabil, care trebuie lichidate, dar și companii funcționale, cu produse, contracte și know-how, care se sufocă din cauza crizei de lichiditate sau a datorii prost structurate. Lichidarea rapidă poate transforma o valoare funcțională într-una fragmentată, deoarece o companie care funcționează valorează mai mult decât suma activelor vândute separat.
Valoarea efectiv recuperabilă a creanțelor depinde de piață, momentul vânzării, starea juridică a activelor și costurile de conservare. Activele companiilor în dificultate se depreciază, contractele se pierd, oamenii-cheie pleacă, iar costurile de întreținere continuă să curgă indiferent de situația juridică.
Testul real pentru sistemul bancar va fi în trimestrul al doilea al anului 2026, când se va vedea câte companii primesc aprobarea pentru concordat preventiv și câte intră în faliment operațional. Modul în care băncile gestionează expunerea va influența evoluția economică, iar o revenire semnificativă este așteptată abia în 2027.
„Adevărata maturitate a creditorului financiar nu se vede în viteza cu care închide o expunere, ci în luciditatea cu care recunoaște momentul în care graba de a recupera riscă să reducă tocmai șansa recuperării”, concluzionează analiza Sierra Quadrant.