Ministerul Muncii a inițiat o dezbatere publică privind modificarea Legii șomajului (Legea nr. 76/2002), propunând acordarea de prime pentru tinerii la primul loc de muncă și subvenții pentru angajatorii care angajează mame cu cel puțin trei copii. Deși inițiativa este prezentată ca un sprijin pentru ocuparea forței de muncă, economiștii o consideră în mare parte o măsură cu scop electoral.
Proiectul introduce o „primă de stabilitate” pentru tinerii NEET, adică persoanele între 16 și 30 de ani care nu lucrează și nu urmează un program educațional. Tinerii care se angajează pentru prima dată ar primi 1.000 de lei lunar în primul an și 1.250 de lei lunar în al doilea an, pentru o perioadă de maximum 24 de luni. Angajatorii ar beneficia de o subvenție lunară de 2.250 de lei pentru fiecare tânăr angajat, cu condiția ca acesta să fie înregistrat ca șomer.
Economistul Dragoș Cabat a subliniat că aceste măsuri ar putea avea un efect pozitiv limitat pe termen scurt, dar nu vor schimba semnificativ piața muncii. El a menționat că majoritatea tinerilor nu intră pe piața muncii din cauza lipsei de perspective și a condițiilor precare de muncă. De asemenea, mulți tineri aleg să plece în străinătate pentru salarii mai mari și stabilitate, iar măsurile financiare nu abordează cauzele structurale ale șomajului.
Un alt aspect al proiectului vizează sprijinirea mamelor cu cel puțin trei copii. Angajatorii care le angajează vor primi o subvenție lunară de 2.250 de lei timp de 12 luni, fiind obligați să mențină contractul de muncă cel puțin 18 luni. Mamele trebuie să fie înregistrate ca șomere și pot beneficia de programe de formare și consiliere profesională. Cabat consideră că această măsură este mai degrabă simbolică decât eficientă.
Impactul bugetar al acestor măsuri este estimat a fi redus, sub 0,5% din bugetul total, iar efectul economic va fi la fel de modest. Lipsa forței de muncă nu poate fi corectată prin ajutoare punctuale, ci necesită politici coerente, infrastructură și stabilitate economică.
În concluzie, proiectul Ministerului Muncii este perceput ca un gest politic, cu valoare simbolică, dar fără potențial de transformare profundă a pieței muncii. Rămâne de văzut dacă inițiativa se va concretiza.