Ioan Moraru, născut pe 8 septembrie 1927 în Dârloș, lângă Mediaș, județul Sibiu, este singurul român care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace fără să emigreze în altă țară.
Moraru a absolvit Facultatea de Medicină din Cluj, unde a obținut titlurile de doctor în științe și doctor docent. A avut o carieră impresionantă în domeniul medicinei, cercetării științifice și educației academice, ocupând funcții de conducere în instituții medicale și academice din România.
În 1985, Moraru a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace, ca membru al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”. Această organizație a fost premiată pentru campania sa de educare a publicului cu privire la pericolele războiului nuclear.Moraru a murit în decembrie 1989, la București, relatează Jurnalul.
A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj, unde a obținut titlurile de doctor în științe și doctor docent. A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală și morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor șef de catedră.
A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie București, șeful Catedrei de Anatomie Patologică și director al Institutului Victor Babeș al Academiei Române. A fost, de asemenea, membru titular și vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale.
A reprezentat România în Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) ca membru al Comitetului Executiv și vicepreședinte al acestui comitet.
Cercetările sale în domeniul geneticii moleculare au fost publicate în reviste din SUA, fiind considerate contribuții relevante pentru domeniul cercetării genetice.
Ioan Moraru și consecințele genetice ale războiului nuclear
Ioan Moraru, un medic și cercetător român de renume mondial, a fost unul dintre cei trei membri ai organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” care au primit Premiul Nobel pentru Pace în 1985.
Moraru a fost vicepreședinte al Comitetului Executiv al Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.) între 1964 și 1972. În această perioadă, a cunoscut doi colegi americani și ruși, Bernard Lown și Mihail Kuzin, care erau, de asemenea, membri ai Comitetului Executiv. În 1982, cei trei au fondat organizația „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”.
Organizația a efectuat cercetări cu privire la consecințele unui război nuclear. Moraru a analizat consecințele genetice ale unui astfel de război. El a estimat că un război nuclear ar putea duce la un număr semnificativ de malformații congenitale și la creșterea riscului de cancer.
În 1985, Moraru și colegii săi au primit Premiul Nobel pentru Pace pentru munca lor de a sensibiliza opinia publică cu privire la pericolele războiului nuclear.