Joi, 21 mai, creștinii ortodocși din România îi sărbătoresc pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, o zi marcată cu cruce roșie în calendarul creștin. Această sărbătoare este dedicată rugăciunii, participării la slujbele religioase și rememorării rolului esențial pe care cei doi împărați l-au avut în răspândirea creștinismului. În iconografia ortodoxă, Sfinții Constantin cel Mare și Elena sunt reprezentați în veșminte imperiale, ținând împreună Sfânta Cruce, simbol al credinței creștine.
Preotul Marius Oblu subliniază că sărbătoarea din 21 mai marchează o perioadă crucială din istoria creștinismului, asociată cu trecerea de la persecuțiile religioase la recunoașterea oficială a credinței creștine. Această tranziție a contribuit la organizarea și dezvoltarea instituțională a creștinismului, influențând profund evoluția Bisericii. De asemenea, 21 mai simbolizează afirmarea valorilor spirituale și extinderea credinței creștine în Europa, având un impact semnificativ asupra transformărilor religioase și sociale ale lumii antice târzii.
În tradiția populară românească, ziua Sfinților Constantin și Elena este însoțită de numeroase superstiții și interdicții. Pe 21 mai, nu se muncește la câmp, nu se fac treburi grele în gospodărie și nu se spală rufe, aceste activități fiind considerate aducătoare de lipsă de spor și probleme de sănătate. Certurile și vorbele grele sunt de asemenea evitate, fiind percepute ca rău augur. În unele regiuni, ziua este cunoscută ca Ziua Păsărilor de Pădure, iar munca la câmp este considerată riscantă pentru recolte.
Bujorul, asociat cu luna mai și cu perioada de maximă înflorire a naturii, joacă un rol special în tradițiile legate de această sărbătoare. Aducerea bujorului în case pe 21 mai simbolizează respectul, recunoștința și binecuvântarea, fiind văzut ca un element de protecție a gospodăriei. Prezența sa în locuință este considerată aducătoare de liniște, spor și bunăstare, contribuind la alungarea energiilor negative.
Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena rămâne, pe lângă semnificația religioasă, un moment profund legat de tradițiile populare românești, în care credința și obiceiurile transmise din generație în generație continuă să ocupe un loc important în viața comunităților.