Agricultura românească se află într-un proces rapid de transformare, determinat în principal de schimbările climatice și de frecvența tot mai mare a secetei. După mai multe sezoane secetoase, în special în anii 2020, 2022, 2023 și 2024, fermierii români își modifică strategiile agricole, reducând suprafețele cultivate cu porumb și floarea-soarelui și extinzând culturile de toamnă, precum grâul, orzul și rapița.
Această schimbare este cauzată de primăverile tot mai secetoase și de distribuția neregulată a precipitațiilor, care afectează în mod direct culturile de primăvară. Temperaturile au crescut cu aproximativ 1,3-2,6 grade Celsius, iar seceta a devenit o problemă frecventă în sudul, estul țării și în Dobrogea, regiuni unde precipitațiile sunt reduse și imprevizibile în perioadele critice pentru agricultură.
Primăvara anului 2026 a confirmat această tendință, cu episoade de precipitații neuniform distribuite și prognoze care indică temperaturi peste mediile climatologice și deficite de precipitații în multe regiuni pe timpul verii. În aceste condiții, apa acumulată în sol pe timpul iernii devine esențială pentru culturile de toamnă, care pot astfel să-și finalizeze ciclul de vegetație înainte de valurile severe de căldură.
Transformarea este vizibilă în special în Câmpia Română, Moldova și Dobrogea, unde lipsa sistemelor de irigații face ca producțiile să depindă aproape exclusiv de precipitații. În multe ferme, porumbul a devenit o cultură prea riscantă, iar suprafețele cultivate cu acesta sunt redirecționate către grâu, orz și rapiță. Chiar și în vestul țării, unde precipitațiile sunt mai abundente și accesul la irigații este mai bun, fermierii aleg hibrizi mai rezistenți la secetă și extind culturile de toamnă.
România și-a dublat producția de grâu în ultimii 15 ani, ajungând la aproximativ 12,7 milioane de tone, și și-a triplat producția de rapiță, devenind unul dintre principalii exportatori de cereale ai Uniunii Europene. În schimb, porumbul a devenit mai vulnerabil atât din punct de vedere climatic, cât și economic.
Georgică Negrea, trader de cereale și cofondator al Bursei de Cereale, subliniază că fermierii aleg culturile de toamnă pentru a limita riscul pierderilor cauzate de secetă, deoarece acestea beneficiază de umiditatea acumulată peste iarnă și își finalizează dezvoltarea înainte de valurile de căldură. Vlad Popescu, președintele Consiliului de Administrație al Norofert, confirmă că anii agricoli 2023 și 2024 au accelerat această tendință, fermierii mizând pe culturi de toamnă care oferă o șansă mai bună de profit datorită precipitațiilor mai abundente în toamnă și iarnă.
Această schimbare nu este rezultatul unei politici publice, ci o adaptare economică la noile condiții climatice. Fermierii caută să limiteze pierderile în anii secetoși, preferând un raport mai bun între profit și risc. Riscul se repoziționează în întreg lanțul agroalimentar, iar traderii trebuie să-și recalibreze strategiile comerciale.
Reconfigurarea structurii culturilor are efecte în lanț asupra pieței agricole, crescând cererea pentru semințe adaptate secetei, servicii de consultanță, monitorizare satelitară, aplicații bazate pe inteligență artificială și soluții de analiză a umidității solului. De asemenea, terenurile cu acces la apă și sisteme de irigații devin tot mai valoroase, accentuând diferențele între fermele irigate și cele dependente exclusiv de precipitații.
În timp ce fermierii își adaptează structura culturilor, România continuă să exporte în principal cereale și materii prime agricole, importând produse alimentare cu valoare adăugată mai mare. Deficitul comercial la categoria „alimente și animale vii” a ajuns la 4,8 miliarde de euro în 2024, evidențiind impactul schimbărilor agricole asupra întregului lanț agroalimentar.
Seceta afectează și alte culturi, cum ar fi nucile, unde pomii nu au ajuns la maturitate, ceea ce a dus la creșterea prețului miezului. Astfel, schimbările climatice și adaptările fermierilor influențează profund agricultura și economia agricolă din România.