Muncim mai bine de jumătate din an doar pentru a ne plăti taxele și abia mai apoi începem să muncim pentru noi.
19 iunie este declarată Ziua Libertății Fiscale, adică e ziua în care am plătit, simbolic, dările către stat, abia apoi începem să ne bucurăm de câștigul lunar pentru noi. Este un calcul menit să arate povara fiscală de pe umerii unui român care câștigă un salariu mediu, scrie Digi24.
Aproape jumătate din venituri reprezintă taxe și impozite. Din 100 de lei așadar, rămânem în buzunar cu puțin peste 50 de lei.
Vedem cum ne plasăm în comparație cu alte state din Uniunea Europeană, unde salariul mediu an variază între 10.000 și aproape 70.000 de euro pe an, iar taxele sunt cuprinse între 30 și 55%.
Nu ne situăm departe de media europeană în ceea ce privește Ziua Libertății Fiscale. În medie, un european muncește până pe 14 iunie pentru a-și plăti dările către stat. România fiind pe locul 17. Astfel, cu un salariu mediu de 11.500 de euro, un român câștigă al treilea cel mai mic salariu din UE, ceea ce îl lasă, din nou, cu al treilea cel mai mic venit disponibil, de aproape 6200 de euro.
Prin comparație, un locuitor din Luxemburg, țara cu cel mai mare salariu pe an din Uniune, rămâne după ce plătește toate taxele cu un venit de peste 39 de mii de euro. Bulgarii stau cel mai prost la acest capitol. Încasează cel mai mic salariu din Uniunea Europeană, nici măcar 9.000 de euro, iar după ce plătesc taxele mai rămân cu un venit de doar 5.000 de euro.
Fiscalitatea pe muncă în România complică și mai mult calculele pentru antreprenori
Analistul economic Iancu Guda a explicat la Digi24 că, în ultimii ani, salariul minim a crescut enorm, ceea a făcut ca angajarea pe acest nivel și toate celelalte salarii să se reseteze și să reprezinte o barieră pentru antreprenori.
„Concurența pentru joburi a crescut, avem un milion de români întorși în țară, care încearcă să își găsească un loc de muncă aici. Este greu să te întorci în Spania, Italia, Germania.
Pentru antreprenori avem o oportunitate, oferta de muncă e mult mai generoasă. Provocarea taxelor duce însă la acest paradox, pe muncă taxele sunt mari, pe capital sunt foarte mici. Antreprenorii sunt tentați să angajeze pe salariul minim și să plătească diferența din dividende, care se impozitează foarte puțin. Plătim cel mai mult pe muncă și impozitul pe dividende este cel mai mic.
Așa accentuăm polarizarea.
Mai este al doilea efect – necesitatea ca statul să creeze și să stimuleze noi locuri de muncă, prin investiții care să creeze oportunități pentru companii și locuri de muncă. Pe de altă parte, este nevoie de măsuri active. Riscăm ca firmele să se fi învățat să fie subvenționate, dar antreprenoriatul nu se potrivește cu a fi subvenționat”, a explicat analistul economic.
Potrivit lui Iancu Guda, se poate reduce fiscalitatea pe muncă, dar doar dacă este compensată cu altceva: „Bugetul suferă de câțiva factori de stres, este o presiune fără precedent, deficitul în al doilea semestru va fi și mai mare. Să scădem taxele fără să creștem altele, astfel încât să compensăm va fi un glonț în cap. Taxa pe muncă trebuie scăzută, coroborat cu uniformizarea taxării companiilor, care acum e găurită de foarte multe excepții. Este greu să implementezi monitorizarea acestor taxe fără sisteme informatice. Să creștem taxele pe capital, dar să scădem pe muncă”.