Emil locuiește în Elveția Centrală, dar inima lui bate tot pentru locul din care a venit: satul Boian, comuna Bazna. De ani de zile își caută mama, Stela Moldovan, și familia biologică, în speranța că-și va regăsi rădăcinile și liniștea sufletească.
Un suflet care caută rădăcini
Emil Moldovan s-a născut la 31 ianuarie 1998, în Mediaș, județul Sibiu. Deși viața l-a dus departe, în Elveția Centrală, dorul de mama sa biologică, Stela Moldovan, și de rădăcinile românești a rămas viu. „M-am născut în Mediaș, dar sufletul meu e în Boian”, afirmă Emil cu emoție. La 27 de ani, tânărul își face cunoscută povestea, într-un apel sincer și profund către cei care l-ar putea ajuta să-și regăsească familia biologică.
O mamă adolescentă, o poveste nespusă
Emil a aflat de mic că este adoptat. „Am aflat că sunt adoptat de când am fost capabil să înțeleg, iar părinții mei adoptivi mi-au spus imediat. Totul este consemnat și în documente.” El știe că mama lui biologică, Stela Moldovan, s-a născut pe 24 aprilie 1982, în satul Boian, și că era foarte tânără atunci când l-a născut, având doar 16 ani.
„Părinții mei adoptivi mi-au spus că tatăl meu biologic ar fi fost mort. Ceea ce nu este adevărat. Şi că mama mea era foarte tânără. Tot ce știu e că bunicii mei biologici se numesc Marin și Olimpia Moldovan.”
Ani de căutări și speranță
Anii petrecuți într-un centru de plasament au lăsat urme adânci în sufletul lui Emil. „Nu-mi amintesc nimic, în afară de faptul că, ulterior, am avut multe efecte psihice din cauza copilăriei. Mi-a lipsit totul — familia mea. Instinctul de a-i căuta era mai puternic.”
Instinctul l-a determinat să înceapă o căutare care a durat ani. „Fiecare om vrea să știe de unde vine. Instinctul e prea puternic.”
În tot acest timp, alături de el a fost Irma, soția sa, originară din Bosnia. „Soția mea dragă, Irma, m-a integrat mereu în cultură, în muzică, în mâncare. A vrut întotdeauna să mă simt bine, să-mi caut mama și tata. Ea a fost convinsă că tatăl meu trăiește.”
Îndemnat de Irma, a decis să facă o postare pe Facebook. „Postarea a avut un ecou neașteptat. Am fost contactați de foarte mulți oameni. Românii sunt extrem de prietenoși.” Emil adaugă: „Am plâns. Și bărbații au voie să plângă…de bucurie.”
„Originea mea este în inima mea”
Astăzi, Emil trăiește o viață liniștită în Elveția, alături de Irma. Încă nu au copii, dar speranța și credința îi însoțesc în fiecare zi. „Ne rugăm la Dumnezeu și îi mulțumim. Totul a fost o luptă, dar acum simt o mare ușurare.”
Mesajul său este simplu, dar încărcat de emoție: „Mamă și tată, vă iubesc. Familie și prieteni, vă iubesc. România, te iubesc.”