Virca Louis Lorant, cunoscut sub numele de Kara în Mediaș, are 32 de ani și își petrece a patra iarnă în spatele gratiilor. Condamnat pentru ultraj și șantaj, el a ajuns în închisoare după un incident violent în care a amenințat un polițist, chiar pe cel care îi ancheta un dosar în care era victimă. Deși a recunoscut faptele și a ispășit pedeapsa, el consideră că a fost nedreptățit de o a doua condamnare care l-a privat de libertate.
„M-au condamnat pentru o presupunere”
Kara își începe mărturisirea cu cuvintele: „Vă contactez din penitenciar”. Viața lui a devenit, în ultimii patru ani, un șir de zile monotone, învăluite în reguli stricte. Deși a acceptat responsabilitatea pentru ultraj și șantaj, o nouă condamnare pentru distrugere l-a afectat profund. „Am fost condamnat pentru o presupunere, iar aceasta reprezintă un nivel foarte scăzut de cunoaștere. Dosarul meu a fost instrumentat fără nicio dovadă”, afirmă el. Kara subliniază că acuzația de distrugere a fost fabricată de fratele mamei sale, care l-a acuzat că a dat foc unei case lăsate de bunicul său. “Vreau ca cei implicați în acest dosar să fie deschiși la o soluționare amiabilă”, adaugă el, precizând că avocatul său va depune un apel la CEDO.
Viața printre ziduri și reguli
Destinul lui Kara l-a purtat prin șase penitenciare: Arad, Deva, Drobeta Turnu Severin, Aiud, Rahova și Tulcea. Deși a interacționat cu diverse categorii de oameni, el a reușit să stea departe de conflicte. „Nu am avut probleme cu nimeni, nu am greșit cadrele”, spune el. O zi obișnuită începe la ora 6:30, cu apelul de dimineață, urmat de școală, unde este acum elev în clasa a X-a, și cursuri profesionale. În timpul liber, citește sau joacă șah, susținând că a citit peste 150 de cărți. „Am muncit la un regim deschis, am învățat să cos papuci, iar la semi-deschis am jucat poker, activitate din care câștigam bani”, povestește Kara.
În prezent, împarte o cameră cu cinci deținuți: „Avem televizor, și e căldură iarna. La Severin erau 20 într-o cameră, la Deva – opt. Aici e mult mai bine.”
„Afară am deviat un pic”
Când vorbește despre familia sa, tonul lui se schimbă: „Mama și bunica mă așteaptă acasă. Bunicul meu a murit și a fost ca un tată pentru mine. După moartea lui, am început să fac greșeli.” Kara percepe închisoarea ca pe o oportunitate de a reflecta și de a se schimba. „Aici am reușit să învăț multe. Afară mă lăsasem dus de droguri și alcool. Vreau să mă concentrez pe viața mea de acum înainte”, afirmă el. Deși noua condamnare i-a adăugat un an la pedeapsă, Kara speră că, în vara viitoare, va avea ocazia să revină în fața comisiei de eliberare și să revină în libertate. „Știu că meritam pedeapsa, dar parcă e prea mult”, concluzionează el.