Un grup de tineri din întreaga țară, pasionați de fitness și activități în aer liber, a dus antrenamentul la un nou nivel: au transportat o halteră de 100 kg până pe cel mai înalt vârf din România, pentru un deadlift cu adevărat impresionant.
Provocarea Moldoveanu
Vârful Moldoveanu, cu o altitudine de 2.544 de metri, reprezintă o provocare pentru majoritatea oamenilor, care urcă cu greu cu un rucsac ușor. Însă pentru cei 24 de tineri, drumeția a fost mult mai exigentă: au cărat o halteră formată dintr-o bară de 20 kg și 8 discuri de câte 10 kg. „E a șaptea oară când facem asta, și a doua oară pe Moldoveanu. De data aceasta am venit de la Cabana Podragu, pe un traseu mai dificil. Anul trecut am urcat pe celălalt traseu, pe la Stâna lui Burnei”, a declarat Sebastian Bîlban, antrenor de fitness din Cluj-Napoca și inițiatorul grupului.
O tradiție montană
Ideea a început ca o glumă între prieteni, dar a evoluat rapid într-un ritual de testare a limitelor fizice și mentale. „Suntem în principal o sală din Cluj-Napoca, dar ne implicăm în diverse activități. Ne place să ieșim din zona de confort. La început, am spus în glumă: ce-ar fi să facem un deadlift pe vârful muntelui? Apoi am transformat ideea în realitate”, a adăugat Sebastian. Drumețiile montane erau deja parte din activitățile extra-sportive ale grupului, iar conceptul a prins rapid avânt, atrăgând membri din toată țara.
Spiritul de echipă
Transportul halterei de 100 kg până pe Moldoveanu a fost o provocare uriașă, dar spiritul de echipă a fost esențial. Participanții, cu vârste între 18 și 35 de ani, proveneau din orașe precum Cluj-Napoca, Iași, București și Satu Mare. „A fost greu, dar ne-am mobilizat bine. Am lucrat excelent în echipă. Am fost un grup unit, pregătit pentru provocările întâlnite. Fete și băieți, toți au contribuit – atât la propriu, cât și la figurat”, a mai spus Sebastian.
Grupul a mai urcat cu greutăți și pe alte vârfuri importante din țară, precum Pietrosul Rodnei, Toaca și Vârful Omu, dar și pe vârfuri mai puțin cunoscute, cum ar fi Pepleaga, explorând trasee mai puțin frecventate, cum ar fi cele de la Cabana Podragu.