Creșterea Speranței de Viață în România
Un raport realizat de Alpha Bank, bazat pe datele Eurostat, arată o creștere cu doi ani a speranței de viață în România pentru perioada 2007-2022, ajungând la o medie de 75,1 ani. Cu toate acestea, această valoare rămâne a treia cea mai mică din Uniunea Europeană. În schimb, speranța de viață sănătoasă a scăzut cu 2,4 ani, situându-se la doar 59 de ani, cea mai mică din regiune.
Diferența dintre Speranța de Viață și Speranța de Viață Sănătoasă
Un aspect îngrijorător dezvăluit de analiză este diferența tot mai mare dintre speranța de viață totală și cea sănătoasă, care a ajuns la 16 ani în 2022, față de 11,7 ani în 2007. Această tendință pune o presiune semnificativă pe sistemele de sănătate, deoarece înseamnă mai mulți ani de viață trăiți cu boli cronice și dizabilități.
Comparativ cu Alte Țări din Regiune
În comparație cu alte țări din regiune, precum Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia, România nu excelează. De exemplu, Bulgaria are cea mai ridicată speranță de viață sănătoasă din regiune, cu 66,7 ani în 2022. Între timp, Spania rămâne liderul european cu o speranță de viață de 83,2 ani.
Cheltuielile cu Sănătatea în România
Cheltuielile anuale cu sănătatea în România au crescut de la 4,5% din PIB în 2011 la 5,8% în 2022. Cu toate acestea, România se situează în continuare sub media UE privind cheltuielile cu sănătatea atât ca procent din PIB, cât și per capita. Majoritatea fondurilor sunt direcționate către îngrijirea curativă și achiziționarea bunurilor medicale.
Finanțarea Sistemului de Sănătate
Asigurările de sănătate obligatorii reprezintă principala sursă de finanțare a cheltuielilor de sănătate, acoperind 78% din total. Aceasta este a doua proporție ca mărime în regiune după Cehia. Plățile directe efectuate de către cetățeni acoperă 21% din cheltuieli, cu o contribuție marginală din partea asigurărilor medicale voluntare.
Personalul Medical în România
Numărul de medici practicanți în România a crescut la 365 la 100.000 de locuitori în 2022, depășind Polonia și Ungaria. Cu toate acestea, formarea asistenților medicali nu a reușit să țină pasul, numărul acestora fiind mult sub media regională. De asemenea, România are o populație de medici mai tânără decât alte țări din regiune, însă o prezență redusă a medicilor cu studii în străinătate.
Prin aceste evoluții și comparații, este evident că deși se înregistrează progrese, provocările din sistemul de sănătate românesc rămân semnificative, subliniind necesitatea unor reforme suplimentare pentru îmbunătățirea longevității și calității vieții.
