Ce a început ca un simplu popas turistic în urmă cu zece ani s-a transformat într-un proiect de viață pentru Sabine Reither, asistentă medicală din Germania, și soțul ei, Max, inginer în industria construcțiilor de mașini. Povestea lor a fost relatată de Daniela Cimpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, în contextul eforturilor celor doi de a salva vechea biserică evanghelică din Copșa Mare, sat aparținător comunei Biertan.
Satul, cunoscut cândva sub numele de „Căpușu Mare” în română, „Nagykapus” în maghiară și „Gross Kopisch” în germană, a fost descoperit de soții Reither într-o vară în care călătoreau prin Transilvania. „Eram în bine-cunoscută biserica evanghelică din Biertan când am aflat că mai există una interesantă la doar câțiva kilometri distanță. Când am văzut întâia oară biserica din Copșa Mare, care părea că veghează întregul sat, am știut că are ceva special și că trebuie să am grijă de ea”, își amintește Sabine, poreclită de localnici „doamna cu biserica”.
De la vacanțe prin lume la restaurarea unei biserici săsești de 600 de ani
Înainte de a descoperi Copșa Mare, cei doi călătoreau intens, ajungând în Africa și în Statele Unite ale Americii, iar Sabine lucrase o vreme ca traducătoare. De atunci, tot timpul liber al familiei este dedicat lăcașului ridicat de sași în urmă cu aproape 600 de ani. Numai pentru oprirea infiltrațiilor de apă au fost înlocuite 10.000 de țigle, iar ceasul din turn, oprit de aproape trei decenii, a fost repornit cu ajutorul unui specialist.
Repornirea ceasului a readus și sunetul clopotelor, care marchează din nou orele, sferturile și jumătățile de oră. Episodul cu clopotul mare a devenit o poveste aparte în sat: „La un moment dat, un sătean a urcat în turn și a înfășurat o șosetă din lână peste ciocanul care lovește clopotul mare. Spunea că îl deranjează sunetul. Noi am dat șoseta jos, iar omul s-a obișnuit cu sunetul clopotului, ca și întreg satul, de altfel”, povestește Sabine.
Max, care o ajută pe Sabine în proiectul de restaurare, spune că cel mai mare avantaj al vieții la Copșa Mare este ritmul lent: „Marele avantaj este că aici timpul nu este atât de important. Nu avem programări sau termene-limită. Nu avem stres. În plus, mâncarea este foarte bună”. Bărbatul a fost cucerit de sarmale și de papanașii cu dulceață, pe care îi preferă prăjiți, nu fierți.
Finanțare din bani proprii și donații internaționale
Pentru finanțarea lucrărilor, Sabine a înființat Asociația „Pro Gross Kopisch”, prin care strânge donații. „Au contribuit și cetățeni din Statele Unite ale Americii ai căror strămoși provin din Copșa Mare. Ne ajută și Fundația Biserici Fortificate, iar la un moment dat ne-am bucurat de susținerea Ambulanței pentru Monumente. Fiecare leu contează, iar în restaurare este nevoie de bani mulți”, explică ea.
Soții Reither au investit și bani proprii în salvarea bisericii din Copșa Mare: „Cred că am cheltuit cam cât pentru o mașină nouă. Nu un «Porsche», că nu ne permitem, dar ca pentru o mașină bună, în mod sigur”, spune Sabine. Localnicii angajați pentru lucrări sunt plătiți corect, potrivit celor doi: „Aș spune că plătim corect. La început, oamenii ne priveau cu reținere. Dar dacă îi tratezi de la egal la egal, devin rapid prietenoși.”
Cu privire la viitorul lăcașului, Sabine are o poziție clară: soții Reither au închiriat fosta casă a clopotarului, pe care o amenajează ca locuință, dar nu își doresc niciodată să dețină biserica în proprietate. „Credem că biserica, terenurile și anexele sale sunt ale comunității și nu ar trebui să aparțină vreodată unui singur om”, a precizat aceasta.
Din turnul bisericii, clopotul mare vestește din nou miezul zilei, iar clopotul mic își intră în rol la fiecare sfert de oră, marcând trecerea timpului peste mica așezare din Podișul Târnavelor.