Când un străin moștenește bunuri imobile în România, procedura se desfășoară conform prevederilor Codului civil român. Deși legislația este favorabilă moștenitorilor străini, există aspecte juridice importante, în special în cazul terenurilor, care necesită atenție. Cabinetul de avocatură Tofan-Stanica & Partenerii a detaliat ce trebuie să cunoască un străin în această situație.
Pentru moștenitori, Regulamentul UE privind succesiunile (UE nr. 650/2012) joacă un rol esențial. Avocatul Camelia Tofan-Stanica subliniază că, în mod obișnuit, legea aplicabilă succesiunii este cea a țării în care defunctul avea reședința obișnuită la momentul decesului.
În România, există o separare clară între drepturile de proprietate asupra construcțiilor și cele asupra terenurilor pe care acestea sunt amplasate, conform Legii nr. 312/2005. Cetățenii străini, fie că provin din UE sau din afara acesteia, pot moșteni fără restricții construcții precum apartamente, case sau spații comerciale. Situația terenurilor este însă mai complexă.
Avocatul explică că cetățenii UE și SEE au aceleași drepturi ca românii și pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor fără restricții. În schimb, cetățenii din țări terțe pot moșteni terenuri în proprietate deplină doar dacă există o legătură de rudenie. În lipsa acesteia, dar dacă moștenitorul este menționat în testament, terenul poate fi moștenit doar dacă există un tratat de reciprocitate între România și statul respectiv. În caz contrar, moștenitorul dobândește doar dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului, fără a deveni proprietar al terenului.
De asemenea, dacă un cetățean străin a avut reședință permanentă sau permis de ședere în România și a decedat aici, distribuirea moștenirii se supune dreptului român. Acesta protejează drepturile moștenitorilor direcți – copii, soț/soție, părinți – prin „rezerva succesorală”, indiferent de dispozițiile testamentare. Astfel, legea nu permite ca bunurile să fie lăsate integral unor terți, cum ar fi un fond pentru protecția animalelor, în detrimentul moștenitorilor legali. În cazul unor litigii privind cote sau autenticitatea documentelor, procesul se desfășoară în instanțele românești, cu o durată estimată între 6 și 18 luni.
Procedura de acceptare a moștenirii în România se desfășoară, de regulă, la fața locului, prin intermediul unui notar public din circumscripția judecătoriei unde defunctul avea ultimul domiciliu sau unde se află majoritatea bunurilor. Este obligatoriu ca intenția de acceptare a moștenirii să fie declarată în termen de un an, conform articolului 1103 din Codul civil.
Pentru a-și dovedi dreptul asupra bunurilor, moștenitorul străin trebuie să prezinte toate documentele relevante – certificate de naștere, căsătorie, deces, testamente – apostilate și traduse în limba română de un traducător autorizat. După primirea tuturor documentelor, notarul întocmește Certificatul de moștenitor, în care sunt precizate cotele și bunurile succesorale. Ulterior, moștenitorul trebuie să înregistreze dreptul de proprietate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și să declare bunul la administrația fiscală locală.
Din punct de vedere fiscal, România aplică o regulă avantajoasă pentru moștenitori. Dacă procedura de perfectare a moștenirii se încheie în termen de doi ani de la deces, impozitul pe bun este zero, fiind plătite doar onorariile notariale și taxa de înscriere în Cadastru. După această perioadă, se aplică un impozit de 1% din valoarea estimată a bunului, pe lângă taxele și onorariile notariale. Evaluarea se face pe baza grilelor notariale oficiale.
Avocatul Camelia Tofan-Stanica clarifică diferența între termenul juridic de un an, în care moștenitorul trebuie să declare acceptarea moștenirii, și termenul fiscal de doi ani, până la care trebuie finalizată procedura la notar. Amânarea peste acest termen poate genera costuri suplimentare semnificative, deoarece onorariile notariale cresc progresiv în funcție de valoarea bunului.
Pentru moștenitorii străini, nu este necesară prezența permanentă în România. Aceștia pot întocmi o procură notarială în țara lor, împuternicind un avocat român sau o persoană de încredere să gestioneze dosarul, să depună documentele și să obțină Certificatul de moștenitor în numele lor.
De asemenea, pentru înregistrarea bunului la fisc, un străin fără pașaport românesc sau permis de ședere trebuie să obțină un Număr de Identificare Fiscală (NIF) de la ANAF, procedură care poate fi realizată și printr-un jurist autorizat, pe baza procurii.
Consultarea unui jurist român este recomandată pentru a parcurge corect toate etapele, a evita cheltuielile inutile și a dobândi dreptul de moștenire asupra bunurilor imobile fără complicații.