Satul Gherdeal, cunoscut și sub denumirea germană Gürteln, este situat în comuna Bruiu, județul Sibiu, și a fost odinioară aproape complet părăsit după plecarea masivă a comunității săsești. În prezent, mai puțin de 20 de locuitori trăiesc aici, însă satul începe să renască datorită unor familii de români, germani, englezi și chiar sași care s-au întors la rădăcini.
La începutul anilor 2000, Gherdeal era considerat un „sat-fantomă”, greu accesibil, locuit doar de câțiva vârstnici și de oameni care aveau grijă de turmele de animale. Ascuns între colinele Podișului Transilvaniei, la nord de Valea Oltului, satul poate fi accesat pe un drum ce traversează vechile așezări săsești Șomartin (Martinsberg) și Bruiu (Braller), sau printr-o rută care leagă localitatea de zona Voila–Cincu, mai aproape de Făgăraș.
Documentele atestă existența Gherdealului încă de la începutul secolului al XIV-lea, fiind întemeiat de coloniști sași, la fel ca satele învecinate Bruiu și Șomartin. Toate aceste localități păstrează biserici fortificate construite de comunitățile germane. Biserica evanghelică luterană din Gherdeal a fost ridicată între 1851 și 1858 pe locul unei biserici mai vechi, iar biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae” datează din 1795. De asemenea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în sat a funcționat o școală românească.
La mijlocul secolului XX, Gherdeal avea peste 300 de locuitori, două școli, o grădiniță și două biserici. După cel de-Al Doilea Război Mondial, comunitatea săsească a fost grav afectată de deportările în Uniunea Sovietică, iar ulterior mulți sași au emigrat în Germania. Depopularea a continuat din cauza izolării, lipsei locurilor de muncă și a serviciilor, iar după Revoluția din 1989 majoritatea sașilor rămași au părăsit satul.
În ultimii ani, Gherdeal a început să atragă noi locuitori. Casele vechi au fost cumpărate și restaurate de români și străini, iar satul a devenit un loc în care oamenii își doresc să rămână. Printre puținii sași rămași se numără Johann Onghert, cunoscut drept Honz, în vârstă de 68 de ani, care a crescut în Gherdeal, într-o comunitate mixtă de sași, români și câteva familii de romi. După o perioadă petrecută în Germania, el s-a întors în satul natal, unde se simte profund legat de locurile copilăriei. „Nu-mi pare rău că am rămas. Și acolo aș fi murit. Eu țin foarte mult la România”, a mărturisit el.
O tânără din München, stabilită recent în Gherdeal, a spus că „această viață era greu de realizat în Germania”, evidențiind farmecul și liniștea pe care le-a găsit aici. Satul a devenit atractiv pentru cei care caută o existență autentică, departe de agitația urbană, iar casele vechi sunt restaurate cu grijă de noii proprietari. Această tendință este similară cu cea din alte sate transilvănene, unde bisericile fortificate și gospodăriile săsești sunt revitalizate prin inițiative locale sau internaționale.
Deși populația rămâne redusă, Gherdeal nu mai este un sat-fantomă. Oameni din România, Germania și Anglia au ales să se stabilească aici, să restaureze casele vechi și să readucă la viață tradițiile locului. Copiii și nepoții celor plecați revin ocazional, iar satul își recapătă treptat farmecul de odinioară.